Postări
Românii și ortodoxia
Cu excepția unui număr (relativ) redus de bigoți, majoritatea românilor care se revendică de la ortodoxie, văd în Dumnezeu un surogat de P.C.R., iar în preot un fel de secretar de partid (un "șef al sectorului suflete", cum ar spune Baranga sau Mirodan, nu mai stiu exact care din ei).
Cu alte cuvinte, credința tradițională - câtă era - într-o ființă supremă care a separat binele de rau și veghează ca primul să fie răsplătit și ultimul pedepsit, a fost înlocuită cu cea într-o ființă (mai) puternică - "Big Brother" -, care "are grijă de tine", dacă tu îi respecți reprezentanții și instituția.
Această situație explică de ce oamenii se consideră credincioși chiar dacă nu frecventează biserica, nu sunt practicanți - nu țin posturile sau dacă le țin, o fac din cu totul alte motive (pentru siluetă sau sănătate), nu se roagă, nu se spovedesc etc- și, la urma urmei, consideră spusele din Biblie sau predicile preotilor, simple superstiții sau lozinci ideologice.
Este, în fond, atitudinea din ultimii ani ai comunismului față de P.C.R. și doctrina lui: era evident ca totul era o minciună, cu toate astea, sa nu uităm, MAJORITATEA nu credea în posibilitatea căderii acestuia...Faptul că minciuna EXISTĂ, era mai puternic decât conținutul ei... Prezența era mai importantă decât adevărul...
Acest lucru explică atitudinea clerului ortodox, care dorește mai mult să transforme biserica într-o instituție a statului (sub numele de "biserica natională") decât să regăsească adevarul credinței religioase care, în fond, justifică existența acestei instituții multimilenare și apartenența ei la societatea civilă. De aceea, nu numai credincioșii văd pe Dumnezeu drept un secretar general al partidului și președinte al statului, ci și preoții înșiși.
Aceasta înseamnă, în fine, că Partidului-Stat tinde să-i ia locul, în realitate și în "inima credincioșilor" - Biserica-Dumnezeul-Stat. Cu alte cuvinte, acțiunile clerului ca și sondajele ne indică faptul că totalitarismul comunist a fost înlocuit de fundamentalismul ortodox.
Probabil, vom asista în următorii ani la reacții vehemente ale clerului ortodox împotriva integrării europene și a valorilor promovate de aceasta, în măsura în care o societate care promovează religia ca opțiune strict personală se opune acestei teologii politice.
Cu excepția unui număr (relativ) redus de bigoți, majoritatea românilor care se revendică de la ortodoxie, văd în Dumnezeu un surogat de P.C.R., iar în preot un fel de secretar de partid (un "șef al sectorului suflete", cum ar spune Baranga sau Mirodan, nu mai stiu exact care din ei).
Cu alte cuvinte, credința tradițională - câtă era - într-o ființă supremă care a separat binele de rau și veghează ca primul să fie răsplătit și ultimul pedepsit, a fost înlocuită cu cea într-o ființă (mai) puternică - "Big Brother" -, care "are grijă de tine", dacă tu îi respecți reprezentanții și instituția.
Această situație explică de ce oamenii se consideră credincioși chiar dacă nu frecventează biserica, nu sunt practicanți - nu țin posturile sau dacă le țin, o fac din cu totul alte motive (pentru siluetă sau sănătate), nu se roagă, nu se spovedesc etc- și, la urma urmei, consideră spusele din Biblie sau predicile preotilor, simple superstiții sau lozinci ideologice.
Este, în fond, atitudinea din ultimii ani ai comunismului față de P.C.R. și doctrina lui: era evident ca totul era o minciună, cu toate astea, sa nu uităm, MAJORITATEA nu credea în posibilitatea căderii acestuia...Faptul că minciuna EXISTĂ, era mai puternic decât conținutul ei... Prezența era mai importantă decât adevărul...
Acest lucru explică atitudinea clerului ortodox, care dorește mai mult să transforme biserica într-o instituție a statului (sub numele de "biserica natională") decât să regăsească adevarul credinței religioase care, în fond, justifică existența acestei instituții multimilenare și apartenența ei la societatea civilă. De aceea, nu numai credincioșii văd pe Dumnezeu drept un secretar general al partidului și președinte al statului, ci și preoții înșiși.
Aceasta înseamnă, în fine, că Partidului-Stat tinde să-i ia locul, în realitate și în "inima credincioșilor" - Biserica-Dumnezeul-Stat. Cu alte cuvinte, acțiunile clerului ca și sondajele ne indică faptul că totalitarismul comunist a fost înlocuit de fundamentalismul ortodox.
Probabil, vom asista în următorii ani la reacții vehemente ale clerului ortodox împotriva integrării europene și a valorilor promovate de aceasta, în măsura în care o societate care promovează religia ca opțiune strict personală se opune acestei teologii politice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu